Prietenele se relaxau pe plajă, când la ele a alergat un câine și a început să latre tare.
Deodată, una dintre femei s-a albit la față, privind cu atenție blana câinelui. 😨😱
Cinci femei, prietene vechi, se așezaseră confortabil pe pături mari sub soarele blând al unei zile de vară.
Se bucurau de o binemeritată odihnă — glumeau, își povesteau ultimele noutăți, uneori doar tăceau și priveau spre orizont.
Alături, într-un coș, se aflau bunătăți de casă — biscuiți, fructe, băuturi răcoritoare.
Femeile râdeau și se distrau.
Dintr-o dată, din senin, a alergat spre ele un câine — un maidanez de talie medie cu ochi atenți și blană zburlită.
A început să alerge în jurul grupului, lătra tare, dădea din coadă, dar în mișcările lui era ceva neliniștitor.
— Uitați-vă ce drăgălaș e! — a râs una dintre femei, întinzându-i câinelui o bucățică de biscuiți.
— Probabil că-i este foame, — a adăugat alta și i-a aruncat încă o gustare.
Dar câinele nici măcar nu s-a uitat la mâncare.
Continua să alerge în cercuri, se apropia ba de una, ba de alta și lătra tot mai tare.
Prietenele au încremenit pentru o clipă, simțind că ceva nu e în regulă.
Atunci una dintre femei — cea mai atentă — s-a albit brusc la față.
— Fetelor… uitați-vă la blana lui! 😱😱
Ea a arătat cu o mână tremurândă spre partea laterală a animalului.
Printre smocurile de blană roșcată se vedeau picături închise la culoare — sânge.
Femeile, la început neîncrezătoare, s-au privit între ele, apoi s-au aplecat mai aproape.
Într-adevăr, pe labele și pe partea laterală a câinelui erau pete proaspete de sânge.
— Doamne… este rănit? — a întrebat una dintre prietene speriată.
Dar câinele nu părea rănit — nu șchiopăta, nu scâncea, nu se văita.
În schimb, brusc a zbughit-o din loc, alergând spre promontoriul stâncos.
Prietenele s-au privit nedumerite — și au decis să-l urmeze.
S-au ridicat grăbit de pe pături și, cu greu ținând pasul cu salturile rapide ale câinelui, au pornit pe nisipul fierbinte.
Când s-au apropiat, inimile li s-au strâns.
Pe malul mării, chiar pe nisipul umed, zăcea un bărbat inconștient.
Sub capul lui era o pată întunecată de sânge, iar lângă el strălucea o piatră udă — cel mai probabil alunecase și se lovise.
Câinele s-a repezit spre el, l-a mirosit și a lătrat din nou, de parcă cerea ajutor.
Femeile s-au privit nedumerite, apoi una dintre ele a scos telefonul și a apelat serviciul de urgență, explicând situația cu degetele tremurând.
— Respiră? — a întrebat una dintre prietene, coborându-se în genunchi.
— Abia-abia… — a răspuns încet alta, punând mâna pe pieptul victimei.
Femeile încercau să-l mențină conștient, linișteau câinele și așteptau ambulanța.
În mintea fiecăreia se învârtea un singur gând: dacă nu era acel câine loial, nu ar fi aflat niciodată că la câțiva pași de locul lor de relaxare avea loc o tragedie.
După câteva minute, sirena ambulanței a spart aerul de vară.
Bărbatul a fost ridicat cu grijă pe targă.
Femeile au oftat adânc, privind cum medicii îi bandajau rana.
Iar câinele, în sfârșit, s-a liniștit puțin — s-a apropiat de una dintre femei și s-a lăsat mângâiat, de parcă le mulțumea pentru ajutor.
