De obicei, așa ceva se întâmplă cu fetele, dar de data asta — băiatul a venit cu un bebeluș.
Matei a făcut armata în Țările Baltice.
Acasă îl aștepta o fată, care venise chiar și la jurământ.
Dar el a cedat tentației și s-a cuplat cu o localnică tinerică.
Ea a născut și voia să renunțe la copil.
Părinții ei ar fi putut să-l forțeze pe Matei să se căsătorească, dar nu le păsa de el.
Băiatul a rugat să nu abandoneze fetița, promițând că după terminarea serviciului militar o va lua la el.
Fetița a fost înregistrată ca Regina, cu numele lui de familie și prenumele lui ca patronimic.
După câteva luni, Matei s-a întors acasă cu copilul.
La început, părinții au fost șocați, dar apoi au acceptat — au oferit ajutor, grijă, bucurie.
Iubita însă nu i-a iertat trădarea.
Matei s-a atașat de copil, și-a recunoscut greșeala și considera că totul fusese vina lui.
Curând a apărut o altă femeie în viața lui.
Ea voia să se mărite și a fost de acord să crească fetița.
După nuntă s-au mutat la ea, căci ea nu voia să locuiască cu părinții lui.
Ea stătea acasă, el muncea.
Dar copilul era neliniștit, femeia era nervoasă.
Într-o zi, Matei a venit acasă ziua — fetița plângea într-un coș sub pat, iar deasupra stătea o pisică.
Revoltat, a luat fetița și a dus-o la părinți și nu s-a mai întors.
A cerut divorț.
Dar femeia era deja însărcinată.
A născut și i-a adus copilul în același coș.
I-a spus direct:
— „Ori îl iei, ori îl duc la orfelinat.”
Bebelușul avea nevoie de lapte matern, iar Matei îl aducea zilnic pentru a fi alăptat.
La început, femeia îl alăpta, apoi îi dădea laptele, iar în cele din urmă — și-a bandajat sânii:
— „Descurcă-te singur.”
Într-o zi, o vecină i-a povestit despre o fată dintr-un sat, care fusese violată.
A născut, avea mult lapte și era bună la suflet.
Provenea dintr-o familie săracă, semăna cu o eroină de poveste — roșcată, cu pistrui, aspectul nu impresiona.
Matei a fost de acord, fiind epuizat — fizic și psihic.
Cel mai important era ca copiii să fie la căldură.
Au mers la cerere.
N-a fost nevoie de prea multe insistențe.
Matei, fără mari emoții, a acceptat.
S-au căsătorit, au adus-o acasă.
Ea cu copilul ei, el — cu doi.
O chema Uliana.
A legănat imediat bebelușii cu un cântec de leagăn, atât de duios, încât Matei a adormit.
Cu timpul, totul a intrat într-un ritm normal.
Uliana era harnică, îi ajuta pe socri.
Matei o respecta, deși la început n-o percepea ca pe o femeie.
Ea nu se supăra — fie că înțelegea, fie că nu dorea mai mult.
Fetițele au crescut ca niște surori.
Matei a înfiat fetița Ulianei.
Într-o zi, în sat a venit prima lui iubire — Matei s-a încurcat, a băut.
În acea seară a îmbrățișat-o pentru prima dată pe Uliana.
Și de acolo lucrurile au început să se schimbe.
Nu era iubire — dar era liniște, înțelegere, respect.
A început să o vadă ca fiind dragă, apropiată.
Când fetele au mers la școală, Uliana i-a spus că e însărcinată.
La început, Matei s-a rușinat — deja aveau trei copii, de ce ar mai fi nevoie de unul? Dar văzând frica ei, i-a spus:
— „Dacă avem trei, vom avea și al patrulea.”
S-a născut un băiețel — și din nou, casa s-a umplut de bucurie.
Anii au trecut.
Uliana avea 49 de ani, Matei — un bărbat respectabil cu burtică.
Trăiau liniștit.
Într-o seară, după cină, Uliana s-a așezat lângă el și i-a spus:
— „Matei, vom mai avea unul…”
— „Ai înnebunit? O să râdă lumea!”
— „Prea târziu, Matei.
Voi naște.”
El a oftat:
— „Of, m-ai terminat…”
Noaptea, ea plângea în tăcere, iar el a mormăit:
— „Nu moare nimeni! Va fi copil — și e bine.”
A îmbrățișat-o și i-a pus mâna pe burtă.
Uliana a născut chiar înainte de aniversare — încă o fetiță.
Au numit-o Eugenia.
Eugenia a fost mângâierea bătrâneții.
Frumoasă, brunetă, liniștită.
Ceilalți copii s-au răspândit prin lume, dar ea a rămas.
Învăța, iar tatăl i-a cumpărat o mașină ca să poată merge la oraș.
Viața se învârte.
La unii — lin, la alții — cu răsuciri.
Dar cel mai important e să fie cu iubire.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.
