Târziu în noapte, o fetiță a sunat la poliție și a spus că părinții ei nu se trezesc: când polițiștii au sosit, au găsit ceva îngrozitor.
Polițistul de serviciu din secție stătea uitându-se fix la ecranul unui monitor vechi.
Ceasul de pe perete arăta ora trei fără zece dimineața – cel mai liniștit moment al nopții.
Toată noaptea nu primise niciun apel de urgență.
Polițistul deja căsca, când telefonul a sunat brusc.
– Secția de gardă, vă ascult, – spuse el, ridicând receptorul din obișnuință.
În răspuns se auzi o voce subțire, ușor tremurândă, de copil:
– Bună seara…
Polițistul se încruntă.
Vocea aparținea unei fetițe, nu mai mare de șapte ani.
– Bună, draga mea. De ce suni așa târziu? Unde sunt părinții tăi?
– Ei… sunt în cameră, – răspunse nesigură ea.
– Foarte bine, dă-mi-l pe mama sau pe tata la telefon.
Urmată de o pauză.
– Nu… nu pot, – vocea fetei deveni mai slabă.
Bărbatul începu să tremure din mâini.
– Bine, atunci spune-mi ce s-a întâmplat. Știi că la poliție se sună doar pentru lucruri importante.
– Eu am un lucru important… – fetița suspină. – Mama și tata sunt în cameră… și nu se mișcă.
Somnolența polițistului dispăru.
– Poate doar dorm? E deja târziu în noapte.
– Nu. Am încercat să-i trezesc. De obicei, mama se ridică mereu când intru în cameră… dar acum – nu.
Polițistul simți că ceva nu este în regulă. Instinctul îi spunea: e o treabă serioasă.
– Mai sunt alți adulți în casă? Poate bunica, bunicul?
– Nu… doar mama și tata.
– Bine, spune-mi adresa ta, – zise repede el, făcându-i deja semn colegului să pregătească mașina.
Fetița dictă strada și numărul casei.
Înainte de a închide, polițistul îi spuse ferm:
– Ascultă-mă cu atenție. Rămâi în camera ta și așteaptă-ne. Nu ieși nicăieri, bine?
– Bine… – răspunse încet ea.
După zece minute, mașina de patrulă se opri în fața unei mici case cu două etaje, la marginea orașului.
Ușa o deschise chiar fetița.
– Ei sunt acolo… – arătă cu degetul spre ușa dormitorului.
Polițiștii se priviră între ei și intrară în cameră, dar ceea ce au găsit acolo i-a șocat pe toți.
În dormitor domnea liniștea.
Pe pat zăceau un bărbat și o femeie.
Amândoi nemișcați, cu o paloare mortală pe fețe.
– Doamne… – șopti unul dintre ofițeri.
Au chemat ambulanța și echipa de anchetă.
Experții au stabilit imediat: nu existau semne de violență, nici urme de luptă.
Dar a fost suficient să verifice aerul pentru ca totul să devină clar.
În casă era o scurgere de gaz.
Părinții se asfixiaseră în somn.
Iar fetița a rămas în viață ca prin minune – camera ei era la etajul doi, unde gazul greu se ridica mai puțin.
A mai salvat-o și obiceiul de a se trezi noaptea și de a deschide ușa: astfel intra puțin aer proaspăt înăuntru.
Cu toate acestea, medicii au spus că și fetița inhalase vapori periculoși – a fost dusă de urgență la spital, unde ulterior starea ei a fost stabilizată.
Dacă polițistul de gardă nu ar fi crezut-o, dacă ar fi gândit că e o fantezie copilărească sau o glumă prostească – ea ar fi putut avea aceeași soartă ca și părinții.
