— Ea nu este nevinovată! — a proclamat medicul care superviza examinarea mirilor.
Feodora a zâmbit cu satisfacţie, privindu‑o triumfător pe fetiţa care îndrăznise să‑i strice viaţa.
Evdokiya, palidă de umilinţă, abia îşi stăpânea lacrimile.
— Nu cumva tu să nu ştii de ce nu sunt fecioară?! — i‑a aruncat cu furie împărătesei.
Împăratul Bizanţului Teofil a părăsit această lume în anul 842, lăsând în urmă numeroase fiice şi unicul fiu — Mihail.
Băiatului abia îi împlinise 2 ani şi nu putea să conducă singur ţara. Mama sa — Feodora — a devenit regentă alături de micul împărat.
Femeie deşteaptă şi hotărâtă, ea a ţinut puterea strâns în mâinile sale.
Singura sa slăbiciune era Feoctist, un demnitar pe care l‑a apropiat, permiţându‑i multe libertăţi.
În timp ce se ocupa de rezolvarea problemelor de stat şi petrecea seri plăcute cu Feoctist, Feodora aproape că nu mai avea timp pentru creşterea copiilor. Mihail III, care nu cunoscuse iubirea maternă, a crescut abandonat şi sălbatic.
Având putere nelimitată, îşi petrecea zilele în distracţii, organizând banchete somptuoase şi curse de care.
În anul 855, Mihail III a împlinit cincisprezece ani.
Deşi împăratul era considerat deja un tânăr destul de experimentat, şi‑a pierdut cu totul capul pentru tânăra frumoasă Evdokiya Ingerina.
Mihail petrecea tot timpul alături de iubita sa, lucru care nu îi plăcea deloc Feodorei.
Chiar dacă Evdokiya era frumoasă, provenea dintr-o familie care nu împărtăşea vederile împărătesei văduve.
Temerându‑se că tânăra îl va învrăjbi pe fiul său crescut împotriva ei, Feodora a decis că venise vremea să‑l căsătorească pe Mihail.
O soţie frumoasă şi veselă îl va face rapid să o uite pe Evdokiya!
Împăratul bizantin tradiţional căuta mireasă printr‑o selecţie. Cele mai minunate şi nobile tinere veneau din toate colţurile statului pentru a primi din mâna suveranului mărul de aur — semn al afecţiunii sale.
Mihail a insistat ca printre tinerele adunate pentru „vizionare” să fie şi Evdokiya Ingerina.
Era tocmai ea căreia dorea să‑i înmâneze fructul preţios.
Totuşi dorinţa lui s‑a transformat într‑un scandal grandios: medicii pe care i‑convocase Feodora au declarat public că fecioara nu mai este nevinovată, şi că‑trareasta să fie exclusă dintre cei demni.
Adânc rănit în suflet, Mihail a căzut în furie.
A declarat mamei sale că este de acord să se căsătorească cu oricine, jurând în secret să se răzbune pentru ofensă adusă: Feodora, care i‑luase fără milă fericirea, trebuia să îşi piardă pe a ei.
În noiembrie 855, la câteva luni după selecţia dramatică şi căsătoria lui Mihail cu mireasa pe care o urâse — Evdokiya Dekapolitissa —, prin porunca împăratului, Feoctist a fost ucis.
Feodora, înnebunită de pierdere, şi‑a reproşat furioasă fiului că a luat viaţa omului care pentru ea era totul. La curte s‑a instaurat o atmosferă grea şi sumbră.
Au apărut zvonuri că mama şi fiul nu vor putea locui în acelaşi palat.
Şi, într‑adevăr, neputând să o îmblânzească pe Feodora, pe 15 martie 856, Mihail s‑a proclamat unicul împărat, destituind‑o oficial pe mama sa.
Totuși nu s‑a îndrăznit să ridice mâna asupra ei: Feodora a fost închisă într‑o mănăstire.
Dobândind puterea, Mihail III s‑a dovedit prea tânăr pentru a o gestiona.
Chiar dacă afacerile statului încă mergeau după cum s‑au îngroşat obiceiurile, în viaţa personală a împăratului totul mergea destul de prost.
Temându‑se de un nou scandal, Mihail nu a îndrăznit să‑şi părăsească soţia şi să se căsătorească legal cu iubita Evdokiya, pentru care sentimentele erau la fel de puternice ca înainte.
Totuşi, spre deosebire de soţia sa de drept, nevătămată de el nici în noaptea nunţii, nici după aceea, chiar Evdokiya trebuia să‑i dăruiască un prunc — un fiu şi moştenitor al tronului marelui Bizanţ.
Nu se ştie cu certitudine cine l‑a sfătuit pe Mihail cu un plan atât de complicat. Doar decizia i s‑a părut uimitor de inspirată.
Mihail a dat-o pe Evdokiya în căsătorie celui mai apropiat camarad al său Vasiliu, pe care l‑ridicase din cele mai de jos trepte.
Şi apoi, crezând cu sfinţenie în recunoştinţa prietenului, l‑a încoronat ca co‑împărat alături de el.
Neavând copii legitimi, Mihail era convins că tronul după el va trece la Vasiliu, apoi la Leon, băiatul născut Evdokiei, deşi în căsătorie, dar nu de la soţ.
Mihail considera cu drept Leon ca fiind propriul său copil.
Ilegitim, dar iubit.
Planul lui Mihail, bazat pe credinţa oamenilor, a eşuat.
La 24 septembrie 867, Vasiliu l‑a ucis pe împăratul‑bienfăcător şi a alungat împărăteasa, preluând tronul.
Probabil i‑a fost de ajutor şi Evdokiya Ingerina, care îşi părăsise amantul de 27 de ani.
După moartea lui Mihail III, ea a născut încă cinci copii; cel puţin patru dintre ei cu siguranţă nu puteau considera împăratul detronat ca tată.
Vasiliu a rămas pe tron aproape 20 de ani.
Vorbind de sfârşit, urându‑l pe Leon, străin de sângele său, plănuia să se debaraseze de el, ridicând pe tron unul dintre fiii săi născuţi cu Evdokiya.
Totuşi nu a reuşit să se debaraseze de băiat.
La 29 august 886, Vasiliu I a murit, iar pe tron a urcat Leon, care a intrat în istorie drept Leon VI Cel Înţelept.
