— Vasile, ce faci cu toporul? — s-a oprit agentul de poliție lângă gard.
— Am vrut să încălzesc baia și să mă spăl înainte să vin la tine să mă raportez și să mă înscriu.
Nu voiam să miros urât.
— Mai bine mergem direct.
Oamenii mi-au spus deja că ai venit.
Mi-e teamă că o să faci ceva rău în curte și o să-ți pierzi eliberarea condiționată.
— Am înțeles, Mihăilă.
Nu pot scăpa de tine. Vasile a aruncat toporul în mijlocul curții. Polițistul era isteț și înțelesese tot.
Ce lemne, când grămada e întreagă lângă șopron și în butoi sunt așchii cât cuprinde?
Tatăl lui Vasile s-a ocupat de asta și polițistul știa.
Deja în biroul polițistului, discuția a devenit serioasă.
— Vasile, gândește-te bine.
Din cauza Ninei ai ajuns la închisoare. De ce să fii gelos pe o femeie care nu te iubește?
Amintește-ți cum v-ați căsătorit. Ea nu a vrut, dar tu ai forțat lucrurile.
S-a măritat cu tine pentru că a rămas însărcinată.
A vrut să plece, dar ai legat-o cu al doilea copil, iar ea se înscrisese pentru avort.
Și tu ai făcut scandal în clinică. Nina s-a temut mereu de tine, iar când te-au luat, a răsuflat ușurată.
— Ce ușurare, Mihăilă?
Nina e soția mea. Nu voi tolera trădarea în casa mea.
— Pe felcerul Roman l-am trimis intenționat să stea la ea.
E frumoasă, și tu i-ai distrus viața, Vasile.
Am mare nevoie de felcerul ăsta. Două luni nu a fost nimeni acolo.
Nu rezistă mult cei trimiși aici, iar drumul până în oraș e lung.
Dacă îl sperii, pleacă. Și el cu Nina se iubesc.
— Și copiii mei văd această desfrânare?
Mihăilă, chiar dacă ești prietenul tatălui meu, asta trece orice limită.
— Părinții tăi au luat copiii.
Nina e toată ziua la magazin, iar copiii au nevoie de atenție.
Mama ta are grijă de ei. Totul mergea bine până ai apărut tu și a început să miroasă a necaz.
Poate te trimit undeva până se liniștește totul?
— Atunci închide-mă în celula ta.
Mi-a dat sângele în clocot, — Vasile i-a întins mâinile lui Mihăilă, ca și cum aștepta cătușele.
— Încă nu ai făcut nimic, Vasile.
Nu pot acționa preventiv. Stai la părinți, iar eu le găsesc o locuință lui Nina și Roman în câteva zile.
Nu mă așteptam să apari așa devreme. Dacă te-au eliberat, înseamnă că te-ai comportat bine.
Fă-o și cu Nina. La pușcărie Nina nu a venit.
O să mă lămuresc și cu părinții mei de ce nu mi-au spus de ea.
— Gândește cu capul.
Îmi imaginez ce ai făcut acolo.
— Mihăilă, pot să stau la tine în celulă?
Nu pot să mă liniștesc. O iubesc.
— M-ai convins.
Până dimineață gândește-te ce ai de făcut. Iar eu mut cuplul ăsta.
— Să trăiască în casa mea.
Copiilor le este familiar. Oricum vin la Nina.
Mihail Mihailovici l-a încuiat pe Vasile și a plecat de la postul de poliție.
Trebuia să vorbească cu părinții lui Vasile. Nu voia să ajungă iar la închisoare din prostie.
— Salut, Polina! — a văzut-o lângă gard pe mama lui Vasile.
— Unde e Vasile?
Am fost la Nina, dar nu era acolo. Mi-au spus că tu l-ai dus la postul tău.
— L-au eliberat mai devreme.
Ce facem acum cu nora ta?
N-am reușit s-o conving. Trebuie să găsim o soluție pașnică, ca să-l protejăm pe fiul tău.
— N-ar fi trebuit să-l trimiți pe Roman la Nina.
— Ai fi preferat să închidă magazinul ziua în amiaza mare și să se ducă cu el în depozit?
Am vrut s-o feresc de bârfe, dar a ieșit mai rău.
— Andrei nu a fost de acord cu comportamentul ei și nu-i permite să vadă copiii.
Și nici nu le e dor de ea. Le merge bine cu noi.
Îl pregătesc pe Maxim pentru școală, iar Lena se joacă cu păpușile.
Andrei le aduce mereu jucării din oraș.
Nina nu are obiceiul să le cumpere ceva.
Trăiește în lumea ei. Îmi pare rău de Vasile. Ea s-a jucat cu el și l-a dus de râpă.
Polițistul s-a blocat. Avea o altă părere despre Nina. Acum i s-a făcut greață.
— Mihăilă, Roman nu e primul.
Îi știu pe toți. Pe podeaua din depozit a tocit deja salteaua.
Asta e dragoste?
Trezește-te!
— Și Vasile știa?
— Ferească Dumnezeu.
Nimeni n-a îndrăznit să-i spună. Toți știau cât de iute se aprinde.
Dimineața, polițistul l-a eliberat pe Vasile.
Roman plecase după medicamente, iar Nina era la magazin.
Clienții veneau mereu, deci nu trebuia să fie pericol.
Totuși, cei doi s-au întâlnit. Vasile a intrat în magazin.
Nina era pregătită, dar tot s-a speriat. Îi era teamă de soț, dar păcătuia.
Vasile a așteptat până a ieșit ultimul client și a încuiat ușa. Nina a luat telefonul.
— Nu suna, nu te ating.
Nu vreau înapoi în pușcărie. Să încheiem un pact de pace.
Trăiește cu puiul ăla, nu te voi mai gelozi, dar cu o condiție:
Nu pot trăi fără tandrețea ta.
Începând de azi, vin zilnic la magazin să-mi îndeplinesc datoria de soț.
Ești de acord?
— Da, Vasile, chiar acum, — fericită, Nina l-a condus în depozit.
— Mi-a fost dor, — Vasile își îmbrăca pantalonii zâmbind.
— Voiam să divorțez, dar mi-a fost frică să nu te înfurii.
— Ești soția mea, așa vei rămâne.
Puiul se va sătura și va pleca. Apoi mă întorc la tine.
— El vrea un copil cu mine, dar mi-e frică de tine.
— Așa?
Să vrea, dar să nu îndrăznească.
Ai înțeles?
— Da, am înțeles.
Dar, Vasile, el folosește protecție.
Tu azi n-ai pus nimic. Pot merge la farmacie doar peste o săptămână.
Cu tine risc. Tu niciodată nu ai vrut protecție.
— E prea târziu.
Citește pe internet despre puterea bărbaților după abstinență îndelungată.
Vasile era gelos pe Roman, dar se abținea.
Se relaxa cu Nina în depozit și devenea bun nu doar cu ea, ci și cu ceilalți.
Lucra la gaterul tatălui său și îi plăcea. Putea intra oricând la Nina în magazin.
Și făcea asta de mai multe ori pe zi. Ceva s-a schimbat în comportamentul lui Vasile.
Nina a observat că era tandru cu ea, iar Roman nu-i mai părea la fel.
Se gândea ce să facă cu cei doi bărbați.
Înclina spre Vasile. Dar a rămas însărcinată cu gemeni.
Putea afla tatăl doar după naștere, dar cel mai probabil era Vasile.
Și dacă era Roman?
E felcer. Nu putea ascunde de Vasile și i-a spus.
— Vasile, ai grijă.
Am fost în oraș ieri. Sunt însărcinată cu gemeni.
— Normal, Nina.
Ești soția mea, e timpul ca și ceilalți copii să aibă frați.
— Vasile, vor fi patru!
La ce ne trebuie atâția?
— Ce credeai că veneam la tine degeaba?
Nici să nu te gândești… Oricum aflu, că ai scăpat de ei sau nu.
La clinică îmi vor spune. Le e frică de mine.
— Ai prevăzut tot.
Și dacă sunt ai lui?
— Te iubesc, Nina!
Trebuie să înțelegi. Felcerul să-și facă bagajele.
— Îl sun, Vasile, — Nina a luat telefonul.
Nina a născut un băiat și o fată. Vasile nici nu se îndoia că sunt ai lui.
Îi ținea în brațe și zâmbea. Nu erau ca firavul felcer, demult plecat din sat.
Și Nina era mică, dar energică. Nina s-a potolit. A renunțat definitiv la magazin.
Locuiesc acum cu părinții lui Vasile. E greu cu doi copii. Soacra e mulțumită că Nina s-a cumințit.
Vasile e în culmea fericirii. Soția e sub ochii mamei sale.
