După ce a lăsat amanta în mașină, Bucean și-a luat tandru rămas bun de la ea și a pornit spre casă.
În fața blocului s-a oprit o clipă, cântărind în gând tot ce urma să-i spună soției.
A urcat scările și a descuiat ușa.
— Bună, — a spus Bucean.
— Vera, ești acasă?
— Acasă, — a răspuns flegmatic soția.
— Bună.
— Ei bine, ce facem, mă apuc să prăjesc escalopurile?
Bucean își promisese că va acționa direct — ferm, tranșant, bărbătește!
Să pună capăt vieții duble cât încă mai simțea sărutările amantei pe buze, cât încă nu-l trăgea rutina zilnică înapoi.
— Vera, — și-a drept glasul Bucean.
— Am venit să-ți spun… că trebuie să ne despărțim.
Vera a primit vestea mai mult decât calm.
Era greu să o scoți din sărite pe Vera Bucean.
Pe vremuri, Bucean o tachina și îi spunea „Vera cea Rece”.
— Adică ce? — întrebă Vera din ușa bucătăriei.
— Să nu mai prăjesc escalopurile?
— Cum vrei, — spuse Bucean.
— Dacă vrei, prăjește, dacă nu, nu.
Eu plec la altă femeie.
După o asemenea declarație, majoritatea soțiilor s-ar fi repezit la bărbat cu tigaia în mână.
Sau ar fi făcut un scandal.
Dar Vera nu făcea parte din acea majoritate.
— Și ce dacă, mare bărbat, — zise ea.
— Mi-ai adus cizmele de la reparat?
— Nu, — se bâlbâi Bucean.
— Dacă e așa important, mă duc chiar acum la atelier să le iau!
— Eh, Bucean… — mormăi Vera.
— Așa ești tu.
Trimiți prostul după cizme și vine cu ale vechi.
Bucean s-a simțit ofensat.
I se părea că această despărțire nu decurge deloc cum și-o imaginase.
Lipseau emoțiile, patosul, acuzațiile! Dar ce putea aștepta de la o soție poreclită „Vera cea Rece”?
— Mi se pare, Vera, că nu mă asculți! — zise Bucean.
— Îți declar oficial că plec la altă femeie, că te părăsesc, iar tu îmi vorbești de cizme!
— Așa e, — răspunse Vera.
— Spre deosebire de mine, tu poți pleca unde vrei.
Cizmele tale nu-s la reparat.
De ce să nu te duci?
Au trăit mulți ani împreună, dar Bucean nici până azi nu reușise să-și dea seama când Vera era ironică și când vorbea serios.
La început se îndrăgostise de ea tocmai pentru calmul ei, pentru lipsa conflictelor și pentru firea rezervată.
Plus că era gospodină și avea forme plăcute și ferme.
Vera era de încredere, fidelă și rece ca o ancoră de treizeci de tone.
Dar acum Bucean iubea pe alta.
O iubea cu pasiune, cu păcat și dulceață! Așa că era timpul să pună punct și să-și ia zborul spre o viață nouă.
— Și uite, Vera, — spuse Bucean cu o notă de solemnitate, tristețe și regret.
— Îți sunt recunoscător pentru tot, dar plec pentru că iubesc o altă femeie.
Pe tine nu te mai iubesc.
— Uimitor, — zise Vera.
— Nu mă mai iubește el, papuc cu smucituri! Mama mea, de exemplu, îl iubea pe vecin.
Iar tata iubea jocul de table și vodca.
Și ce? Uite ce femeie extraordinară am ajuns eu.
Bucean știa că era greu să te cerți cu Vera.
Fiecare cuvânt de-al ei era ca un bolovan.
Tot avântul lui inițial se topise, nu-i mai venea deloc să declanșeze vreun scandal.
— Veruța, chiar ești minunată, — spuse Bucean cu tristețe.
— Dar eu iubesc pe altcineva.
Iubesc fierbinte, păcătos și dulce.
Și am de gând să plec la ea, înțelegi?
— Altă femeie? Cine? — întrebă soția.
— Natalia Urzica, cumva?
Bucean făcu un pas înapoi.
Cu un an în urmă avusese într-adevăr o aventură secretă cu Urzica, dar nici prin cap nu-i trecuse că Vera o cunoaște!
— De unde o…? — începu el și se opri.
— De fapt, nu contează.
Nu, Vera, nu e vorba de Urzica.
Vera căscă.
— Atunci poate Svetlana Burbulescu? La ea te duci?
Bucean simți cum i se face spatele rece.
Și cu Burbulescu avusese o aventură, dar asta era demult.
Iar dacă Vera știa – de ce nu spusese nimic? Ah da, ea era de neclintit, nu scoteai nimic de la ea.
— Nu ai ghicit, — spuse Bucean.
— Nu e nici Burbulescu, nici Urzica.
Este o femeie cu totul diferită, minunată, visul vieții mele.
Nu pot trăi fără ea și plec la ea.
Și să nu încerci să mă oprești!
— Atunci e Maia, — zise Vera.
— Eh, Bucean-Bucean… ești o combinație stricată.
Și ce mare secret! Visul tău suprem – Maia Valentinovna Gusea.
Treizeci și cinci de ani, un copil, două avorturi… Corect?
Bucean își puse mâinile în cap.
Lovitura fusese directă! Avea într-adevăr o relație cu Maia Gusea.
— Dar cum? — bâigui Bucean.
— Cine ne-a turnat? M-ai urmărit?
— Elementar, Bucean, — zise Vera.
— Dragul meu, eu sunt ginecolog cu experiență.
Eu am consultat toate femeile din orașul ăsta, în timp ce tu doar o mică parte dintre ele.
Mie îmi e suficient să mă uit unde trebuie, ca să-mi dau seama că ai fost acolo, măi nătărăule!
Bucean se strânse în sinea lui.
— Să zicem că ai ghicit! — spuse el cu mândrie.
— Să fie chiar Gusea.
Nu schimbă nimic, plec la ea.
— Ești un prost, Bucean, — spuse Vera.
— Nici măcar n-ai avut curiozitatea să mă întrebi!
Apropo, nu e nimic minunat la Gusea, e ca toate celelalte femei, îți zic eu ca medic.
Și ai văzut dosarul medical al visului tău?
— N-nu… — mărturisi Bucean.
— Așa ziceam și eu! În primul rând, intri imediat sub duș.
În al doilea rând, mâine îl sun pe doctorul Simion să te primească la dispensar fără programare, — zise Vera.
— Apoi mai vorbim.
E penibil: soțul unei ginecologe nu e în stare să-și găsească o femeie sănătoasă!
— Și eu ce să fac? — întrebă Bucean jalnic.
— Eu mă duc să prăjesc escalopurile, — spuse Vera.
— Iar tu te speli și fă ce vrei.
Dacă ai nevoie de un vis fără boli – spune-mi, îți fac eu o recomandare…
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.
